APEL LA BUN SIMȚ

APEL LA BUN SIMȚ

APEL LA BUN SIMȚ

 

 

Un mesaj important pentru țară împotriva basismului, fesenismului ordinar, pupincurismului abject, securiștilor trântori: ROMÂNIA NU ARE NEVOIE DE VOI TICALOȘILOR !!! 
ROG BASIŞTII, PESEDISTII ŞI TOATE SCURSURILE DE PUPINCURIŞTI ORDINARI SĂ IASĂ DIN LISTA MEA DE PRIETENI LA PACHET CU SIFOANELE DE SECURIŞTI TRÂNTORI
Vă mulţumesc pentru înţelegere! 

 

1 – Jurnal de Sociopat: Pupincurismul la români 
Mă simt epuizat mai tot timpul. Ne simțim așa cam toți și nu e normal; nu e ceva ce ar fi trebuit să devină caracteristic unei generații tinere, care abia își începe sau și-a început de curând drumul în viața. Suntem bombardați cu informație din toate părțile, suntem avertizați încă de când începem să procesăm cognitiv coerent limbajul vorbit: să nu băgăm degetele în priză, să nu mâncăm de pe jos, să ne spălăm pe mâini înainte de masă, să o salutăm pe tanti Marioara când o vedem pe scară… Să nu fumăm, să nu consumăm alcool, să învățăm ca să avem o meserie bună fiindcă „meseria-i brățară de aur”, să nu facem sex fără protecție! Și astea-s doar glazura de pe tortul de sfaturi și avertismente. Până intram propriu-zis în societate, până când ne lovim nas-în-nas cu viața, până când primim un căcat de hârtie pe care scrie „Diploma de…”, suntem deja completamente epuizați, blazați, autosuficienți, aroganți, cinici, sceptici, negativiști sub masca realismului, atei și, paradoxal, îndoctrinați până la refuz. Cu toate astea, cu întreaga basculantă de reguli și legi și sugestii și prejudecăți deversate în creierele deja bezmetice, nimeni nu ne spune – nici măcar părinții, fiindcă nici ei nu mai înțeleg nimic din nimic – acele adevăruri esențiale, atât de vitale supraviețuirii în societate. Fiindcă da, oricât ne-am detesta semenii, suntem imposibil-legați de ei.

Era un meme pe care l-am vazut chiar azi, cu vreo ora înainte să mă apuc de scris articolul ăsta, despre cum ne vrea societatea drept sclavi voluntari, roboței cuminți ce se execută la comandă, inalterabil convinși că se bucură de libertățile și drepturile garantate prin Constituție: „Mergi la scoală, ia-ți un job, căsătorește-te, toarnă plozi, fă credite, plătește-ti taxele și spune-ți că ești liber!” De fapt, cred că l-am mai văzut sub altă formă, pe alte bloguri și repetat de alte guri, deci nimic nou sub soare. Totuși… cineva a uitat să menționeze metoda perfectă prin care să te adaptezi la acest motto. Părinții nu ne-au educat să fim șmecheri, să exagerăm, să ne eschivăm, să ieșim în față când e cazul și să facem tot ceea ce e necesar ca să ne fie nouă bine. Așadar… pupincurismul.

 

images

Pupincurismul la români a ajuns, dintr-un real și detestabil atribut (la unii), la rang de artă, nefiind doar comun acceptat – în timp ce impune falsitate, personalitate incertă și lipsă de coaie – dar considerat ceva normal, necesar, vital succesului. Fie că îl utilizezi ca s-o impresionezi pe Veta, care purta tanga și-avea iPhone încă de dinainte de-ai răsări optimist primul floc, sau să-ți consolidezi relația cu șpăgarul prof de mate, sau să îți asumi rolul de servitor umil în fața cercopitecului, care nu poate lega două cuvinte și ultima lui lectură masivă a fost avertismentul de pe pachetul de țigări, dar care ți-e sef, ești forțat sau chiar încurajat să remarci calități inexistente în alții.

Se întreabă unii, și pe bună dreptate dar cam prea mult și prea des, cine ar mai putea scoate România din căcat. Din opțiunile existente? Nimeni! Chiar dacă, printr-un miracol, mâine ar ieși la rampă Iisus și-ar transforma A2-ul în autostradă și bisericile în spitale și școli, jurându-ne că are cele mai pure intenții, și printr-un alt miracol ar scăpa necrucificat până la alegeri, ar ieși pe ultimul loc din primul tur. Ăia care se tot întreabă de ce, cum, că ei au votat și tot PDL / PSD / PCR a ieșit, încă nu au înțeles cel mai banal și evident adevăr: pupincurismul contează – în țara asta votul se dă pe interes politic. Va îndoiți? Dacă vi se pare că am dat-o în scenarii paranoice și afirmații conspiraționiste, întrebați-vă șeful despre ce preferințe politice are – încercați să aflați, nu dacă, ci din ce partid face parte. Fiindcă, vă asigur, ori finanțează unul din ele, ori ocupă un loc foarte comfortabil și țeapăn acolo.

Pe bază de consecință, dacă șeful e roșu sau galben cu albastru sau albastru cu alb și steluțe mov, atunci și angajații sunt la fel. Deci dacă eu votez cu X, așa faceți și voi, restul, ca să vă păstrați posturile mizere și să ne vedem în continuare liniștiți de treabă. Și iar apare pupincurismul care vocalizează un „Da, șefu’! Am înțeles!”, pentru că de ce naiba te-ai pișa tu contra vântului?

Social vorbind, tu o faci și-acasă, deci ești obișnuit! Că de ce nu l-ai linge în cur pe amicul cu buzunare adânci și mână largă, să dea un șpriț în weekend? La urma urmei, nu minți: e un individ realizat, un – cum zicea Kusturica – om de afaceri patriot, prosper, cu vilă și mașină nemțească (trebuie neaparat să fie nemțească!). Deci nu-l aburești, îl lauzi fiindcă-l sincer-admiri. La urma urmei nu contează că pentru el cultură generală înseamnă ce a mai produs Salam, cum să faci rost de iPhone piratat și în câte cluburi poți intra cu whiskey-ul cumpărat de la Carrefour – e boss! …Nu? Ei, nu contează! Nici când i-ai lăsat cele 127 de comentarii laudative Verginicăi pe Facebook nu mințeai! Păi e bunăciune de să moară Bibi sau nu? E! Eh, poate ai exagerat puțin când i-ai mărturisit că are super talent la fotografie, chiar dacă cele douăzeci de albume în sepia, toate portet în oglindă și făcute cu telefonul, te-au inspirat să-ți smulgi părul din nas! Dar măcar arata bine, bucura ochiu’, nu ți-e jena să te-afișezi cu ea. Nu contează că are intelectul și personalitatea unei amibe, că atunci când deschide gura ți se cam retrage țestosul în carapace, terifiat: are țâțe mari! Iar tu? Tu ești centaur, frate! …Sigur, habar n-are să presteze o felație decentă și de orgasm n-a auzit decat din filme, da’ e bună cu draci… Piș pe ele de standarde! Ce e alea?

Și cultural? Păi și așa, normal, că suntem români. Și se poartă și-afară, nici o grijă! Cum altfel crezi că a ajuns Costi Ioniță la Eurovision? „Nu, că nu era el, era Elena Gheorghe…” Să mori tu pe ritmuri de Zaleila! Să mori tu că artiștii sunt mai puțin pupincuriști, că există verticalitate și sinceritate! Ai spune că nu e așa, că măcar o parte din ei încă mai știu ceva despre onoare și apreciază talentul și potențialul într-un mod obiectiv. Da, o parte, o foarte mică parte (pe care o cunosc personal, deci nu vorbesc din burtă) și care, n-ai să crezi, e și ea nevoită să (se) compromită, să pupe-n cur pe unul sau pe altul, fiindcă nu are de ales, fiindcă altfel ar muri de foame cu tot talentul ei. Nici cu bruma de scriitori contemporani nu stau lucrurile altfel, când la TV cică se prezintă tinerii frumoși, imaginativi, viitorul țării, iar valorile deja consacrate (vorba vine!) sunt ignorate precum cerșetorii insistenți. Avea Gâdea, într-o vreme, obiceiul să invite tot felul de răsăriți ai națiunii, care-au adus mândrie și onoare țării prin câștigarea unui premiu sau altul… Departe de mine intenția de a minimaliza importanța ăstora! Dar ce faci cu ăia care se zbat de ani de zile? Ăia care sunt buni și apreciați de cei ce pot aprecia, ăia care publică scriitură genială și sunt luați în seamă de societăți literare străine, dar care trăiesc din orice altceva în afara de lucrul la care se pricep cel mai bine: scrisul! Pe ăia de ce nu-i aduci în față? De ce nu pui reflectorul pe ei, să-și mai vândă și ei o carte, să se simtă și ei OAMENI, nu fantome deziluzionate? Fiindcă nu te pupă-n cur…

Și e okay sa pupi în cur, dar nu e okay să admiți că se întâmplă asta. E okay să faci propagandă falsă, dar Doamne-ferește să critici! E acceptabil, e în norme, e oricum ai vrea să fie și îți face bine precum suplimentele alimentare. Numai adevărul să nu-l spui, numai sincer să nu fi, că altfel ajungi un hater și societatea n-are nevoie de d-ăștia care spun lucrurilor pe nume! Succesul e o prajitură pe care presari talent, ingeniozitate, imaginație, determinare și noroc, dar blatu-i blat, frate! Blatul e baza, capacitatea de a linguși, de a minți frumos și consistent… Și, la sfârșitul zilei, când te-ai băgat în pătuțul tău comfortabil și moale, cumpărat în rate de la IKEA fiindcă șeful ți-a promis un bonus, lângă sexoasa blondă care face parchetul să se încrețească la fiecare gând vociferat, admirandu-ți diploma de studii avansate în Nimicologie, nu te simți un ipocrit ordinar pe care-ar trebui să-l înghită pământul și nu ești speriat că o să explodezi în combustie spontană de rușine, ci-i mulțumești cu recunoștință divinității minimalist-duale care ți-a dat toate astea, chiar dac-a fost mai calic cu talentul, ingeniozitatea, imaginația, determinarea și, complet ironic, norocul de a fi fericitul posesor al unei coloane vertebrale. Somn ușor.

 

2 – STATUL MAFIOT: cum ajung infractorii la vârful puterii

Poliţia, procurorii şi judecătorii din întreaga lume se confruntă cu o nouă ameninţare, mai gravă decât înmulţirea infractorilor sau lipsa de resurse: mafia de stat. Pe de-o parte, infractorii au pă­truns în instituţiile de stat la un nivel fără precedent, iar pe de altă parte mulţi înalţi funcţionari publici au preluat operaţiunile ilegale ale mafiei locale, în loc să lupte pentru eradicarea bandelor puternice.
În prezent, poziţiile de conducere din cele mai profitabile întreprinderi ilegale nu mai sunt ocupate doar de infractori profesionişti, ci şi de înalţi funcţionari guvernamentali, legiuitori, şefi ai agenţiilor de spionaj, conducători de departamente de poliţie, ofiţeri militari şi, în unele cazuri extreme, chiar şefi de stat sau membri ai familiilor acestora, arată un studiu al Institutului Carnegie pentru Pace Internaţională.
Această fuziune a guvernelor cu grupurile criminale este diferită de modul în care au­torităţile şi mafia au colaborat în trecut. De-a lungul timpului, guvernele şi agenţiile de spionaj, inclusiv cele din ţările demo­cratice, au infiltrat de multe ori infractori pentru a face contra­bandă cu arme cu insurgenţii aliaţi din alte ţări sau chiar pentru a ucide duşmani din străinătate (încercarea CIA de a colabora cu figuri importante din mafia americană pentru asasinarea lui Fidel Castro în 1960 este probabil cel mai bun exemplu).
Dar, spre deosebire de statelele normale, state mafiote nu se bazează doar ocazional pe grupurile criminale pentru a îndeplini anumite obiective de politică externă. Într-un stat mafiot, înalţi funcţionari de stat au devenit, de fapt, jucători importanţi, dacă nu liderii întreprinderilor ilegale şi, prin urmare, apărarea şi promovarea intereselor acestor întreprinderi au devenit priorităţi oficiale.
Statul mafiot reprezintă o structură parazitară, infiltrată în cadrul unui stat de drept, pe care-l subminează pînă la anihilare.
Statul mafiot se hrăneşte din informaţiile şi energiile statului de drept, pe care le deturnează prin intermediul reprezentanţilor săi, infiltraţi în structurile de conducere şi decizie ale statului de drept.
Statul mafiot îşi bazează existenţa atât pe manipularea mediatică a populaţiei, cât şi pe teama infiltrată în rândul celor care i-au sesizat existenţa şi puterea de influenţă.
Statul mafiot impune o dublă conducere şi coordonare a statului de drept, respectiv:
– una oficială;
– alta subversivă.
Statul mafiot se organizează, treptat, la nivelul tuturor structurilor componente care alcătuiesc structura statului de drept.
Statul mafiot se manifestă prin:
– instaurarea şi proliferarea corupţiei;
– instalarea şi proliferarea traficului de influenţă.
până la nivelul la care ajunge să sufoce efectiv funcţionarea normală şi firească a statului de drept.
Statul mafiot se dezvoltă şi se extinde pe măsură ce reprezentanţii săi pătrund şi acced în conducerea:
– instituţiilor de conducere a statului de drept;
– instituţiilor publice ale statului de drept;
– partidelor politice;
– organizaţiilor civice;
– altor instituţii şi organizaţii în care se pot manifesta eficient în favoarea expansiunii şi întăririi statului mafiot.
Statul mafiot, la o anumită stare de dezvoltare şi expansiune, ajunge să colaboreze conspirat şi subversiv cu alte state mafiote sau organizaţii internaţionale subversive de tip mafiot sau masonic.
Statele mafiote ajung să se organizeze, la nivel internaţional, în reţele internaţionale mafiote, pentru a-şi proteja reciproc interesele, pe căi specifice, în cazul în care unul din statele mafiote asociate ajunge în pericol de a-i fi diminuată puterea sau chiar de a fi anihilat.
Statul mafiot nu poate fi combătut eficient şi nici anihilat, decât de statul naţional, în care întreaga naţiune este conştientizată asupra:
– rolului nefast şi subversiv al statului mafiot;
– rolului nefast şi subversiv al reţelelor internaţionale mafiote şi masonice;
– tendinţei de manipulare mediatică, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, practicate pentru a disimula scopurile nefaste şi subversive urmărite de statul mafiot, precum şi de reţelele internaţionale mafiote şi masonice;
– tendinţei de acaparare a patrimoniului public şi a proprietăţii de stat;
– importanţei eliminării reprezentanţilor reţelelor interne şi internaţionale mafiote şi masonice, din toate funcţiile publice, şi, mai ales, din cele de conducere şi decizie ale statului de drept;
– importanţei recuperării fondurilor şi bunurilor deturnate, precum şi a celor jefuite din patrimoniul public şi din proprietatea de stat;
– necesităţii scoaterii în afara legii a tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor nelegal constituite sau a celor legal constituite, dar care maschează, printr-o aparenţă de circumstanţă, funcţionarea unor reţele mafiote sau masonice, interne sau internaţionale;
– necesităţii investigării corespunzătoare a activităţii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor în componenţa cărora şi, mai ales, la nivel de conducere, au fost identificaţi reprezentanţi sau factori de influenţă ai reţelelor mafiote sau masonice, interne sau internaţionale;
– necesităţii înfiinţării unei puteri informative, de stat, precum şi a unei puteri garante, de stat, ale căror conducători să fie aleşi direct de către popor şi care să sigure:
– informarea corectă şi deplină a poporului;
– funcţionarea corespunzătoare a puterilor de stat, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi a celorlalte legi ale statului de drept…

1,0 / 5
Thanks for voting!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *