Bombardierul strategic Tu-160, „vârful de lance“ al aviaţiei militare ruse şi o minune a tehnologiei sovietice

Bombardierul strategic Tu-160, „vârful de lance“ al aviaţiei militare ruse şi o minune a tehnologiei sovietice

Bombardierul strategic Tu-160, „vârful de lance“ al aviaţiei militare ruse şi o minune a tehnologiei sovietice

 

Declaraţiile belicoase ale vicepremierului rus Dmitri Rogozin de la Chişinău, precum că data viitoare va zbura la bordul unui bombardier Tu-160 atunci când va veni într-o vizită în regiune, au provocat îngrijorare. Celebrul bombardier strategic rus supranumit Lebăda Albă merită o atenţie specială, datorită caracteristicilor sale.

Bombardierul strategic rusesc Tupolev (Tu-160, indicativ NATO: Blackjack) a fost proiectat în perioada sovietică şi este un avion supersonic cu aripi în săgeată de geometrie variabilă (“aripi mobile”). A fost proiectat de Biroul de proiectare Tupolev şi în prezent este cel mai mare avion de luptă din lume şi în acelaşi timp cel mai mare supersonic din istorie, se arată într-o sinteză publicată de Historia. În categoria avioanelor de luptă, Tu-160 deţine recordul pentru cea mai mare greutate de decolare. În anul 2010, Tu-160 a atins un nou record, reuşind să zboare pe o distanţă de

18.000 de kilometri. Replica sovietică la bombardierul B-1 Lancer Ca urmare a faptului că în 1967 americanii au început lucrul la bombardierul strategic B-1 Lancer, URSS a decis să dezvolte o replică pentru modelul de bombardier american aflat în dezvoltare. De proiect s-a ocupat

inginerul Valentin Ivanovici Blizniuc de la Biroul de proiectare Tupolev. Primul zbor al bombardierului strategic supersonic  Tu-160 a avut loc la 16 decembrie 1981, iar producţia în serie a fost lansată în anul 1984 şi până la destrămarea URSS au fost produse 35 de aparate. La momentul dispariţiei URSS, cea mai mare parte din avioane (19 aparate) se aflau în Ucraina.

Rusia preia cea mai mare parte dintre ele(12 moştenite de la URSS şi 8 primite din Ucraina în contul datoriei pentru gaze) şi le modernizează în 1996. Restul avioanelor din Ucraina au fost casate şi doar unul se află în muzeu. Rusia a continuat să le modernizeze şi în prezent are 16 bombardiere strategice Tu-160 pregătite de operaţiuni, fiecare având un nume personal. Tu-160 (varianta modernizată) este un bombardier

strategic multirol capabil să lanseze bombe ghidate prin laser şi rachete atât de la altitudine mare cât şi mică. Contopirea aripilor cu restul corpului avionului eficientizează uzul spaţiului intern pentru arme, combustibil şi echipamente de avionică. Corpul aeronavei este construit dintr-un aliaj de aluminiu foarte rezistent. Deasemenea titanul şi oţelul sunt regăsite în componenţa părţilor critice care absorb sarcinile structurale

principale.  Învelişul aripilor, a fuselajului, a trapei călii interne de arme şi a marginilor din coadă au în alcătuire fibră de sticlă şi textolit. Profilul de tip fagure completează structura acestor elemente uşoare. Fuselajul este de tip semicocă. Pentru a îmbunătăţi manevrabilitatea la viteze mici, aripile din exterior(secţiunea centrală a aripilor de la Tu-160 este contopită cu fuselajul) ,au voletul bordului de atac în patru secţiuni şi flapsuri cu fante duble dispuse în trei secţiuni. Printr-un element de acţionare hidraulic, aripile pot fi reglate la unghiuri de 20°, 35 ° şi 65°. Coada reglabilă

are suprafeţe cruciforme. Toate stabilizatoarele şi platformele trapezoidale sunt conectate printr-o secţiune centrală înt-o singură unitate de bază. Trenul de aterizare cu retractare hidraulică este în triciclu. Roţile din botul avion au un sistem de protecţie împotriva noroiului, zăpezii , mocirlei şi a obiectelor străine care pot ajunge în motor. Cele 12 roţi din trenul principal de aterizare sunt dispuse în două grupuri de câte şase roţi dispuse pe fiecare parte. Aranjamentul în acest fel al roţilor din trenul de aterizare micşorează  timpul de rulare de pe pistă şi asigură o securitate crescută.

Bombardierul are 4 turboreactoare postcombustie Kuzneţov NK-321 (care generează fiecare câte 25000 kilograme forţă) capabile să dezvolte o viteză de 2 Mach (2.230 km pe oră). Realimentarea cu combustibil a bombardierului se poate face şi aerian. Distanţa maximă de zbor fără realimentare este de 13.950 km (15 ore de zbor neîntrerupt). Raza de acţiune este de 6.000 km. Pentru a decola bombardierul are nevoie de o

distanţă de doar 900 de metri. Bombardierul poate zbura până la o altitudine de 15.000 de metri. Greutatea maximă la decolare este de 275 de tone. Echipamente şi arme din dotare Echipamentele de avionică ale bombardierului sunt de ultimă generaţie şi au montat un sistem de navigare  prin satelit(localizare prin satelit cu ajutorul GLONASS, alternativa rusească la GPS). Ghidajul armelor lansate se poate face de asemenea prin

satelit. Bombardierul poate zbura la o înălţime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka (deal) de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul  la o înălţime foarte mică a bombardierului  îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord  sunt incluse şi rachetele de ultimă generaţie Kh-101 (acurateţea de lovire este de 6-9 metri) şi Kh-555 (rachete de

croazieră strategice din familia de rachete Kh-55). Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare. Tu-160 are la bord şi 24 de rachete aer-sol Kh-15C. Armamentul este completat de rachete Kh-55 SM (rază de acţiune de 3.000 km). Greutatea maximă de armament transportat este de 40 de tone.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ht2j

/ 5
Thanks for voting!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *