Ce a făcut fostul demnitar comunist Emil Bobu într-o vizită în timpul campaniei de recoltat în Mehed…

În fiecare vară, când începea campania de recoltare a păioaselor. în sudul judeţului Mehedinţi, unde erau concentrate zeci de cooperative agricole de producţie (CAP-uri), o parte din ofiţerii de la Miliţia Judeţeană erau repartizaţi pe comune şi trimişi în teren să supraveghe activitatea subofiţerilor de la Posturile de Miliţie comunale şi să preîntâmpine posibile furturi din producţia statului.

Fostul ofiţer de poliţie judiciară, Dumitru Tudor, fusese repartizat la Pătulele, comuna sa natală, unde locuiau părinţii şi bunicii săi.

“Mama mea, Dumnezeu să o odihnească în pace, se bucura că fiul ei vine în <> două luni. Era minunat, stăteam cu familia două luni şi îmi făceam şi meseria de ofiţer de miliţie. La postul comunal, erau patru subofiţeri, foarte serioşi, destoinici şi bine văzuţi de Conducerea Inspectoratului, fiind considerată una dintre comunele cele mai grele, ca potenţial infracţional”, povesteşte fostul ofiţer al Miliţiei judeţene.

Pătulele era la vremea acea una din cele mai bogate comune din judeţul Mehedinţi. Dumitru Tudor îşi aminteşte că Pătulele avea 132 de tractorişti, peste 100 de şoferi profesionişti, 82 de proprietari de maşini de teren ARO şi 170 de Dacii.

Ce avea să se întâmple

Nici prin cap nu i-a trecut lui Dumitru Tudor ce avea să trăiască în acea vară toridă a anului 1982. Se treiera grâul. Ordinul era ca elevii de la şcoli să meargă pe urma combinelor şi să adune spicele care mai rămâneau culcate de acestea. Au intrat combainerii într-o tarla la marginea comunei, lângă o pădure situată între Pătulele şi Gruia. Acolo, era de faţă, preşedintele CAP-ului, Costel Şchiopu, medaliat de partid pentru recoltele grozave obţinute în anii anteriori, directorul şcolii, profesorul Bacără, cu o grupă de elevi care aveau la gât vestitele cravate roşii de pionieri, inginerul Pufan din partea Direcţiei Agricole (fost Director al Direcţiei cu ceva timp în urmă) şi Dumitru Tudor, îmbrăcat în uniformă de căpitan de miliţie. Se auzise că venise tovarăşul Emil Bobu în judeţ, să inspecteze mersul treieratului la Mehedinţi şi era foarte posibil să treacă şi pe la Pătulele.

“Voi ce staţi mă în capul tarlalei?”

„Nea Costel Şchiopu, bucuros nevoie mare, îi zice domnului inginer Pufan:

<>. Noi, ceilalţi, am încuviinţat că aşa era şi parcă ne doream să vină Bobu pentru a vedea şi el o organizare perfectă. Dar ştiţi cum se spune: vorbeşti de lup şi lupul la uşă”, spune Dumitru Tudor. Nici nu apucă omul să-şi termine vorba că în faţa tarlalei a oprit un ARO, din care a coborât nimeni altul decât tovarăşul Bobu.

Numai că fără să se aştepte la aşa ceva, au fost luaţi la ceartă:

“Noi, eram la vreo treizeci de metri în interiorul tarlalei, ne îndreptăm spre el să-l salutăm respectuos, iar el vine în întâmpinarea noastră şi surpriză, începe (citez din memorie): <> Iniţial, am rămas blocaţi. Nu înţelegeam ce se întâmplă, era ceva ireal. Numai la aşa înjurături nu ne aşteptam din partea unui mare demnitar al statului român”.

Cum a reacţionat inginerul agronom

Fostul căpitan de miliţie îşi aminteşte şi acum cu lux de amănunte reacţia surprinzătoare a inginerului Pufan, care l-a înfruntat bărbăteşte pe Emil Bobu, ceea ce la vremea respectivă era, fără nicio exagerare, un act de curaj: „Nu ştiu ce s-a întâmplat cu inginerul Pufan, că odată îl văd că se schimbă la faţă, îşi îndreaptă spatele, scoate pieptul înainte şi băţos, se îndreptă spre Bobu ameninţător: – Băă… f…i Dumnezei mă-tii, cine eşti mă tu să ne înjuri pe noi ca la uşa cortului? Cine te crezi, mă, tu? Şi se îndrepta ameninţător spre Bobu. (…) Simţind ameninţarea şi bănuiesc că dându-şi seama şi de gafa făcută, a fugit la ARO, şoferul a plecat ca din puşcă şi s-a îndreptat spre comuna Gruia”.

Preşedintele CAP-ului a avut o cădere nervoasă

Gestul inginerului agronom i-a lăsat mască pe toţi. Ba mai mult, preşedintele Şchiopu, un om cu frica de Dumnezeu, a făcut o cădere psihică, i-a venit rău, tremura din tot corpul, îşi aminteşte fostul ofiţer de miliţie.

“<>, îl întreb eu nedumerit ! <> <>”, povesteşte Dumitru Tudor.

După acest episod, toţi se aşteptau că vor fi chemaţi să dea declaraţii, că vor fi anchetaţi, dar spre surprinderea lor nu s-a întâmplat nimic din toate astea, semn că demnitarul comunist cel mai probabil şi-a dat seama că nu procedase corect şi nu a luat nicio măsură împotriva lor.