Cursuri digitale pentru femeile din Ferentari: „Am învăţat să citesc din cărţile de rugăciuni. Simt …

Normal
0

false
false
false

EN-US
X-NONE
X-NONE

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}

,,Eu vreau să devin brutăreasă. Dar pentru asta trebuie să ştiu şi ceva şcoală: să scriu, să citesc, să mă prezint pe o hârtie. Când am ajuns la centru m-au întrebat ce ştiu să fac sau dacă am un CV. Eu am zis că nu ştiu ce-i ăla. De unde să fi ştiu? Am 3 clase.”, spune Luminiţa în vârstă de 37 de ani.

Ea împreună cu alte câteva femei vor fi primele beneficiare ale cursurilor digitale şi de dezvoltare personală, organizate în Ferentari la Stela şi Dana-Centru Comunitar.

„Ne-am gândit să derulăm acest program în Ferentari pentru că aici locuiesc multe femei vulnerabile. În această zonă nu există acces la astfel de cursuri. Pe când în alte cartiere se tot fac. Vrem să le ajutăm să folosească telefonul, laptopul sau tableta pentru ce au nevoie în primul rând. În plus, o să facem dezvoltare personală cu ele. O să le învăţăm cum să scrie un CV, cum să facă o solicitare către primărie pentru diverse chestiuni, cum să îşi caute pe Internet un loc de muncă ş.a.

Aici sunt femei care nu au avut acces la educaţie şi formare sau care au avut, dar la modul limitat. Astfel, acestora le este greu să se angajeze iar dacă reuşesc o fac pe un salariu foarte mic, fără zile libere sau fără un contract de muncă. Se resemnează în a munci în astfel de condiţii pentru că nu au de ales. Trebuie să îşi câştige existenţa din ceva, mai ales dacă au şi copii”, explică Irina Sorescu, preşedintele CPE- Centrul Parteneriat pentru Egalitate (ONG-ul care organizează proiectul alături de Stela şi Dana).

O altă femeie care va participa la acest program este Elena Stanculescu (pensionară, 66 de ani). A lucrat zeci de ani ca infirmieră, iar în prezent trăieşte dintr-o pensie de 900 de lei pe lună.

 „Am trecut întâmplător prin faţa centrului de am văzut afişul. La început mi-a fost jenă să intru că totuşi am o vârstă. Plus că mă gândeam că nu mi-aş permite să plătesc pentru astfel de cursuri, căci nu ştiam că sunt gratuite. Mărturisesc că nici măcar nu am calculator acasă. Mi-aş dori foarte mult unul. Nu ştiu dacă voi reuşi să îmi cumpăr însă o să am satisfacţia că măcar am pus şi eu mâna pe un calculator. Mie îmi place să scriu. Acum să mă laud şi eu puţin (râde). Am scris pentru o revistă despre cum să îţi întreţii casa şi grădina, dar am scris numai de mână. M-aş bucura dacă aş putea scrie materiale şi în variantă electronică. Eu am foarte multe idei pentru articole şi cred că dacă aş şti să folosesc calculatorul mi-ar fi mai uşor să-mi împart gândurile cu oamenii.”

La început, mi-a fost jenă să intru că totuşi am o vârstă.

Elena mai spune că este încântată pentru că că va socializa cu femei din comunitate dar şi pentru că centrul se află aproape de locuinţa sa. ,,Abia aştept să începem cursurile. Mai ales că va fi ceva numai între noi, ca femei. Ne înţelegem bine chiar dacă unele sunt mai tinere, altele mai bătrâne, unele mai necăjite decât celelalte şi tot aşa. Zilele trecute discutam cu o femeie care mi-a zis că vrea să meargă la şcoală, la A Doua Şansă, să facă măcar 4 clase.“

Înainte să încheiem discuţia ne întreabă unde va fi publicat articolul, iar noi îi răspundem că pe site-ul adevărul.ro. „E las’ că o să învăţ şi eu să folosesc Internetul ca să citesc inclusiv articolul pe care îl scrieţi despre mine“, spune Elena zâmbind ştrengar.

Elena Stanculescu/ FOTO: Adevărul

La lansarea programului au venit şi persoane care nu sunt interesate de cursuri în mod direct dar care nădăjduiesc că femeile din cartier se vor înscrie în număr cât mai mare.

,, Am venit de curiozitate. O să-i spun fetei mele şi altor rude. Poate vor dori să vină. Femeilor de la noi din comunitate le este greu să îşi găsească un loc de muncă pentru că multe nu au şcoală. Înainte te mai angajai dacă aveai, de exemplu, 4 clase.  Acum, însă, sunt alte cerinţe şi nu te mai angajează nimeni. E adevărat că unele dintre ele nu au motivaţie, iar altele pur şi simplu nu au timp- trebuie să aibă grijă de copii, de casă, să gătească, să spele. Se mai duc şi cu munca la negru pe unde pot. Mai sunt şi femei pe care bărbaţii lor nu le lasă să se dezvolte. Spun <> Trăim nişte timpuri foarte dure. Eu mă bucur că fata mea merge la şcoală. Vrea să devină educatoare aici în zonă. Băiatu’ este în primul an la Facultatea de Drept“, spune Cateluţa.

Am învăţat să citesc acasă, cu ai mei, din cărţile de rugăciuni.

O femeie cu coada împletită într-o parte, Adriana, va participa şi ea la programul de formare. „M-ar ajuta foarte mult că oricând te loveşti de un telefon, de o tabletă sau de alte aparate. Fie că vrei să cauţi o adresă sau orice altă informaţie. Eu vreau să îmi fac o adresă din asta…de mail şi să învăţ să caut anunţuri pentru un loc de muncă. Sunt multe, multe lucruri pe care aş fi vrut să le fi făcut până acum dar dacă părinţii mei nu au avut posibilitatea să mă dea la şcoală…Am învăţat să citesc acasă, cu ai mei, din cărţile de rugăciuni“, spune Adriana cu ochii înlăcrimaţi.

„Simt că pot să fac şi altceva în viaţă în afară de a sta la cratiţă. Pot să învăţ ceva, să evoluez. Dacă am ajuns de la femeie de serviciu la brutăreasă, pot să ajung la ceva şi mai bun. De ce nu? Vreau să învăţ ca să îi pot ajuta pe copiii mei. Să evolueze şi ei. Am doi copii: un băiat de 11 ani şi o fată de 10 ani. Ambii sunt în clasa a IV-a. La şcoală se descurcă destul de greu, iar eu nu pot să îi ajut prea mult şi apăi nu am bani ca să îi dau la meditaţii. Pentru ei mă străduiesc să mă dezvolt ca persoană. Adică să nu le fie ruşine că merg cu mama undeva şi mama nu ştie absolut nimic. Nu vreau să se ajungă aici. Eu cred că îmi fac mie, singură, un bine. Prind experienţă. Acum lucrez la Mama Pan. Este o brutărie unde lucrează femei ca mine, care n-au reuşit să se angajeze în altă parte.”

Adriana îşi pleacă privirea în jos şi se duce la bar să bea un pahar cu suc. Acolo este Luminiţa, una dintre viitoarele colege.

 „ M-am înscris în primul rând pentru copiii mei. Trei am. Trei copii. Vreau să îi învăţ să folosească un aparat, să trimită un mesaj. Acum, normal că vreau să mă ajut şi pe mine ca să am un loc de muncă mai bun. Eu vreau să devin brutăreasă. Dar pentru asta trebuie să ştiu şi ceva şcoală: să scriu, să citesc, să mă prezint pe o hârtie. Când am ajuns la centru m-au întrebat ce ştiu să fac sau dacă am un CV. Eu am zis că nu ştiu ce-i ăla. De unde să ştiu? Eu am 3 clase. Am renunţat la şcoală pentru că m-am oferit să am grijă de copilul fratelui meu. Lăsase gravidă o fată, iar mama ei se ocupa cu vânzarea de copii. Şi am zis aşa: decât să vândă copilul, mai bine să avem noi (împreună cu sora şi mama) grijă de el.

După aceea, la câţiva ani, m-am căsătorit cu un bărbat violent. N-am rezistat mult timp cu el. Mă bătea şi consuma alcool în fiecare zi. Aşa că am băgat divorţ şi mi-am crescut singură copiii. M-am descurcat foarte greu până să ajung la această organizaţie (CPE). Am lucrat la curăţenie pe unde puteam. O dată am lucrat şi la un liceu. Directorul de acolo mi-a zis : <>.  Zicea asta pentru că sunt de etnie romă. Ori românii cred că toţi romii sunt hoţi. M-am lovit de multe ziduri din cauza culorii de la piele. Lumea îmi zicea la telefon că da, da. Vor să mă angajeze, iar când  mergeam la interviu spuneau că nu mai au nevoie de mine“, îşi aminteşte Luminiţa.

Am renunţat la şcoală pentru că m-am oferit să am grijă de copilul fratelui meu. Lăsase gravidă o fată, iar mama ei se ocupa cu vânzarea de copii. Şi am zis aşa: decât să vândă copilul, mai bine să avem noi (împreună cu sora şi mama) grijă de el.

Voluntare şi beneficiare în cadrul proiectului/ FOTO: Adevărul

De ce sunt femeile mai sărace şi mai prost plătite decât bărbaţii

Într-un interviu acordat, în urmă cu doi ani, jurnalişitilor de la Parlamentul European,eurodeputata Maria Arena (S&D) explică care sunt principalele motive pentru care sărăcia şi riscul de sărăcie în rândul femeilor este mai mare în comparaţie cu situaţia bărbaţilor:

• Mai multe mame singure se ocupă de copiii lor, după o separare.
• Femeile riscă mai mult să aibă locuri de muncă precare, cum ar fi locurile de muncă cu normă redusă.
• Este vorba de rolul tradiţional pe care îl conferim femeilor. Sunt discriminate deoarece nu pot avea un loc de muncă pentru că au un copil sau vor avea un copil.
• Există diferenţa de pensii, care pune femeile în vârstă de peste 65 de ani în situaţia de a suferi de sărăcie. În timpul vieţii, s-au confruntat cu diferenţa de salariu, diferenţa de carieră, astfel încât nu dispun de securitate socială pentru pensia lor.
• Există discriminare pe piaţa muncii. Programele de austeritate după criză au un impact negativ mai puternic asupra situaţiei femeilor decât celei a bărbaţilor: femeile folosesc mai mult serviciile publice şi mai multe femei decât bărbaţi lucrează în serviciile publice (în special în zona de educaţie, sănătate, asistenţă socială)

Femeile din România au salarii cu 9,10% mai mici decât bărbaţii, conform unei cercetări realizate de compania Expert Market la sfârşitul anului 2016. Principala explicaţie a  fenomenului ţine de contextul cultural şi economic: femeile sunt obişnuite (sau chiar încurajate de societate) să lucreze în domenii mai prost plătite precum confecţiile, retailul sau curăţenia. Pe când bărbaţii trebuie să aducă banul acasă şi să lucreze în domenii mai bine remunerate ca industria,  IT-ul, securitatea etc, după cum afirmă economistul Gabriel Biriş.

Mai multe detalii despre program

Cartierul Ferentari e locul unde s-a deschis primul Digital Center din România, unde 400 de femei aflate în situaţii vulnerabile, fără venituri şi cu un nivel scăzut de educaţie, au şansa alfabetizării digitale, cu ajutorul unor cursuri gratuite de utilizare a calculatorului. În plus, ele beneficiază şi de cursuri de dezvoltare personală şi profesională, pentru a-şi găsi şi păstra mai uşor un loc de muncă.

Femeile înscrise la cursurile de iniţiere în utilizarea calculatorului vor învăţa să folosească pachetul Microsoft Office, imprimanta, Internetul, serviciile de e-mail, dar şi aplicaţii online precum Skype sau Whatsapp. Cursurile de educaţie digitală vor dura două ore pe zi, timp de 15 zile, pentru grupuri de câte 10 beneficiare, care vor lucra pe echipamente individuale.

Pentru a încuraja egalitatea de şanse a femeilor aflate în grupuri defavorizate, cursantele participă la sesiuni de consiliere individuală şi de grup, sunt sprijinite în realizarea unui CV-uri în pregătirea interviurilor de angajare.

Proiectul se va desfăşura timp de un an şi este rezultatul unui parteneriat între trei organizaţii non-guvernamentale. Dotarea tehnică de la centrul din Şoseaua Sălaj 286A, cu laptop-uri, tablete, imprimante şi videoproiectoare s-a făcut direct de către Fundaţia Grupului Orange, iar cursurile sunt organizate de Centrul pentru Parteneriat şi Egalitate, cu ajutorul finanţării de 40.000 euro, acordată de Fundaţia Orange România.

Pentru înscrieri, dar şi pentru alte detalii, scrieţi la
adresa [email protected] sau apelaţi la numărul 0724 072 080 sau 0727
454 825.