Destinul teribil al unei campioane! Bolnavă şi uitată, Liliana Petrişor se stinge încet, încet, în stradă

Destinul teribil al unei campioane! Bolnavă şi uitată, Liliana Petrişor se stinge încet, încet, în stradă

42 de medali, majoritatea de aur, şi cupe, campioană naţională absolută timp de 10 ani la toate concursurile de biliard – “Bila 8”, “Bila 9”, “Carambol cu 3 mante”, “Stecca”, “Snooker”. Este palmaresul celei mai titrate jucătoare de biliard a României, Liliana Petrişor, care, la 35 de ani, suferindă de o boală incurabilă, a ajuns să trăiască în stradă, din mila trecătorilor.

Din păcate cea mai frumoasă poveste a unei românce în acest nobil sport s-a oprit brusc, în 2012, după ce a devenit campioană balcanică. Cel mai bun an din cariera ei s-a dovedit unul blestemat în propria viaţă.

Clubul de biliard unde locuia şi preda mai multor grupe de elevi a fost demolat de Primăria sectorului 4 pentru a face loc unui restaurant cochet. Însă cel mai grav, o iubire nevinovată i-a zdrobit sufletul, fiind infestată cu o boală cumplită.

Şi n-a fost de ajuns… Moartea tatălui său, ce a survenit imediat după ce sportiva a fost pusă în faţa teribilului diagnostic, a împins-o către sinucidere.

S-a aruncat de pe şcoala de biliard

Fără vreun motiv să trăiască, Liliana s-a urcat pe şcoala de biliard care urma să fie demolată şi a păşit hotărâtă spre moarte.

Dar, se pare, nu suferise destul, iar soarta şi-a arătat din nou ironia: a supravieţuit ca printr-un miracol, însă şi-a rupt ambele picioare, în multe locuri, de la genunchi la glezne. Şi bolii incurabile cu care se pricopsise i s-a adăugat un handicap, deşi chirurgii ortopezi au făcut tot ce le-a stat în putinţă.

Şi aşa, nenorocită, a decis să-şi mai dea o şansă şi a luat, din nou, viaţa în piept. Fosta jucătoare fără concurenţă la masa de biliard, care făcea spectacol la fiecare partidă, şi-a găsit de lucru într-o piaţă publică, unde a cărat legume şi fructe, în ciuda dificultăţilor de mers.

Au urmat luni cumplite în care a reuşit să supravieţuiască fără ajutor, mama şi fraţii săi fiind plecaţi de ani buni în Italia.

Locuinţa unde a copilărit a încetat să mai fie “acasă” pentru Liliana, căci acolo s-a îmbolnăvit de tuberculoză din pricina igrasiei şi a neputinţei fizice de a face ceva. Casa se afla într-un stadiu deplorabil, deoarece făcea rostul unui proces de retrocedare şi, în cele din urmă, i-a fost luată.

“Nu puteam face nimic, uşor, uşor mizeria m-a înconjurat şi nu am avut puterea fizică să mă împotrivesc. Am pus lacătul pe uşă şi am ales să nu mai stau departe de oameni, altfel sigur aş fi murit”, povesteşte Liliana.

Nu bea, nu fumează şi nu se droghează

Fosta profesoară de biliard şi cea mai medaliată sportivă la defunctul Club Sportiv Atomic a oscilat o lungă perioadă de timp între rezervele Spitalului de Boli Infecţioase Matei Balş şi Institutul de Pneumofiziologie Marius Nasta, apoi a ajuns în stradă, casă devenindu‑i un mic adăpost în apropierea unui hotel cochet din Capitală.

“Nu ştiu păcatele cui le car, că nu port o mare vină în viaţa asta. N-am băut niciodată, nu fumez, nu mă droghez. Nu mi-am dorit decât să învăţ copiii să joace biliard şi am eşuat. Trec pe lângă mine jucători profesionişti, mă bucur că nu îmi evită privirea, unii au grijă de mine. Trecătorii simt că sunt un om bun, mă trezesc mereu cu mâncare, nu există riscul să mor de foame, ca acasă”, ne-a povestit Liliana, fericită cu puţinul pe care îl are.

Proful de biliard îşi împarte puţinul cu ea

Iar în jungla străzii are un protector: “De când locuiesc pe stradă, cel care mi-a fost mereu ca un tată, profesorul meu de billiard, Valerian Atomulesei, este singurul meu prieten, cel care se îngrijeşte de mine. El este cel care mi-a pus tacul în mâini şi-i voi mulţumi mereu, a fost cel mai important lucru pe care l-am făcut în viaţa mea. Din puţinul pe care îl are, Vali nu uită să treacă pe la mine şi să-mi lase câte un ajutor. Sunt trei ani de când n-am mai jucat biliard şi mă doare mult. Îmi pare rău de vremurile trecute. Însă starea mea de sănătate şi viaţa pe care o duc m-au depărtat de tac. Nu visez vindecări miraculoase, visez doar să mai joc din când în când biliard”, se confesează Liliana.

Familia nu vrea să audă de ea

“Viaţa mi s-a dus la vale în ziua când m-am îmbolnăvit. Nu pot să uit acea zi. Am avut o presimţire. Familia nu vrea să ştie de mine, nu am telefon mobil să-i aud. Nici măcar carte de identitate să-mi pot ridica pensia de boală. Marele meu ajutor sunt oamenii buni care trec pe lângă mine”.

Valerian Atomulesei: «Luptele cu boala au dezarmat-o»

Legendă a sportului cu tac şi bile încă din anii ‘70, Vali “Carambol” (foto) a fost mentorul şi antrenorul Lilianei.

“Păcat că un sportiv de mare capacitate s-a pierdut lovit de talazurile vieţii. Lili a avut puterea să facă performanţă, deşi a fost încercată rău de viaţă. Din păcate, luptele pe care le duce cu boala au dezarmat-o. A fost printre cei mai buni elevi ai mei, cea mai respectată jucătoare de biliard a României, de aceea merită să o sprijinim onorabil. Fac apel la toţi cei care îi pot face un bine, ca ea să treacă iarna ce se apropie. În stradă, nu prieteniile ţin de cald”.

sursă-.cocoon