Experimente din laboratoarele URSS: Lipsa de somn naște monștri

În anul 1940, într-un laborator din URSS a avut loc o experiență terifiantă. Rezultatele au fost dezastruoase și din această cauză au fost ținute departe de ochii presei.

Cinci persoane au fost închise într-o cameră plină cu un gaz care împiedica somnul. Timp de cinci zile, subiecții au fost calmi, au purtat diverse discuții, au povestit, au mâncat, au avut un comportament normal.

După cinci zile, lucrurile au degenerat. Experimentul s-a realizat pe cinci prizonieri politici și avea o durată de 15 zile. Li se promisese eliberarea dacă, experimentul se termina cu bine.

Experimentul a luat o turnură dramatică. Subiecții deveniseră paranoici. Erau agresivi, au distrus mobilierul din cameră, strigau, aveau viziuni. În toată această perioadă, subiecții erau monitorizați de specialiștii sovietici. Cu toate că situația luase o întorsătură dramatică, nu s-a intervenit, specialiștii fiind simpli spectatori la un spectacol macabru. Subiecții agonizau, unii strigau după ajutor.

În a 14-a zi, s-a decis ca ușa camerei să fie deschisă. Patru dintre subiecți erau în viață. Cea de a cincea persoană era decedată, dar cadavrul său fusese devorat de ceilalți subiecți. Cu toate că aveau la dispoziție hrană, cei patru au ales altă soluție de a se hrăni. Între cei cinci subiecți au avut loc lupte violente. Supraviețuitorii aveau răni adânci pe corp și erau într-o stare de agonie.

S-a dispus ca cei patru subiecți să fie duși într-un laborator pentru a li se face analizele necesare. În laborator, unul dintre medici și-a pierdut viața în urma unui atac furibund pe care cei patru subiecți l-au avut asupra medicului.
Subiecții deveniseră niște fiare. Atacau fără menajamente. A fost nevoie de intervenția soldaților care au împușcat doi dintre subiecți.

Recorduri la lipsa de somn

Omul care a înregistrat recordul la lipsa de somn este Randy Gardner, un tânăr în vârstă de 17 ani, care timp de 11 zile, în timpul unui experiment realizat în anul 1964, a reușit să nu doarmă.

S-a constatat că partea creierului care generează somnul a funcționat în stare de avarie. La sfârșitul experimentului, Gardner era epuizat. Nu mai știa cum îl cheamă.