Fizicienii din Berkeley, California, au reuşit să fotografieze şi să comunice cu o fiinţă magică dintr-o altă lume

Fizicienii din Berkeley, California, au reuşit să fotografieze şi să comunice cu o fiinţă magică dintr-o altă lume, paralelă cu a noastră. Experienţa realizată de cercetătorul american A. Johnson într-o “cameră cu bule” dintr-un laborator de fizică cuantică a uimit pe toată lumea şi mai cu seamă a şocat violent fizicienii acelui laborator care au rămas, plini de emoţie, treji timp de trei zile căutând să descifreze enigma.

De atunci, viaţa lui Johnson s-a transformat radical. Noaptea, visele lui nu mai sunt la fel ca înainte. O cascadă de particule strălucitoare se răspândesc în fiinţa sa. El se simte adeseori aspirat către în sus, spre alte tărâmuri mirifice, de o imensă forţă cosmică.

A. Johnson urmărea la începutul acestei experienţe să pună în evidenţă procesele de creaţie şi de distrugere a particulelor subatomice. Fotografiile arătau traiectoriile, coliziunile şi reacţiile complicate dintre acestea.

Pe fotografiile  făcute la un moment dat, Johnson a văzut apărând o cascadă de un anumit tip de particule, dispuse ca o pânză de păianjen, având în centru o pată albă, ca o stea. Johnson a simţit brusc o senzaţie puternică de căldură pe coloana vertebrală, raze de lumină au început să-i apară în zona capului dându-i ameţeli… apoi nimic. Obscuritate.

Johnson a rămas fără vedere timp de trei zile. El nu a înţeles niciodată ce s-a petrecut, iar medicii nu au avut nici o explicaţie. Procesul s-a declanşat atunci când i-a apărut steaua de lumină în laborator. Apoi vederea i-a revenit progresiv.
Noaptea, visele sale sunt extraordinare. El vede cascade de particule care strălucesc pretutindeni, în terminaţiile nervoase ale creierului său. El este branşat permanent, legat la această reţea luminoasă infinită care difuzează în toate direcţiile, făcând ca el să-şi perceapă corpul dilatat cât camera sa, cât oraşul Los Angeles, cât Statele Unite şi chiar mult mai departe, cât planeta întreagă, cât sistemul solar şi cât alte lumi.

Fiinţa aceea i se adresa prin intermediul valurilor de lumină care îi pătrundeau fiinţa, transmiţându-i gândurile direct, telepatic, fără cuvinte. De fiecare dată când Johnson gândea un cuvânt, el transmitea substanţa mentală a cuvântului acestui câmp mirific de energii. Valurile de energie îl înfăşurau, vorbind cu el. Când a dorit să ştie cum arată acea fiinţă, el a avut viziunea unei forme singuratice, strălucitoare, aşezată pe un tron de nori.

Această fiinţă luminoasă s-a manifestat acolo, în laboratorul de fizica particulelor, răspunzând întrebărilor pe care i le punea Johnson, vorbindu-i despre viitorul său.

„Este dificil, spune Johnson, ca ştiinţa să înţeleagă toată această poveste uimitoare. Ea nu are încă limbajul necesar pentru a o descrie. Cum să explici că există această fiinţă conştientă, că nu este decât un sâmbure de lumină, pierdut în reţeaua fabuloasă de energie cosmică, ea însăşi reprezentând adevărata faţă a Universului, cea pe care o căutăm, fără a o găsi în laboratoarele noastre.

Această fiinţă este invizibilă vederii obişnuite, deoarece este dincolo de lumea noastră şi nu este reflectată în fotografii decât o parte a fiinţei de lumină, adică acea parte perceptibilă nivelului nostru de înţelegere ştiinţifică. Cu toate acestea, în acea zi, am văzut. Am văzut cu adevărat.”-yogaesoteric.net