Frontierele României după Primul Război Mondial

Frontierele României după Primul Război Mondial au fost fixate prin tratatele de la Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919) cu Austria, de la Neuilly-sur-Seine (27 noiembrie 1919) cu Bulgaria şi de la Trianon (4 iunie 1920) cu Ungaria.

În februarie 1920, chiar în timpul Conferinţei de la Londra, s-a publicat o declaraţie a marilor puteri, Anglia, Franţa şi Italia, prin care s-a recunoscut dreptul României asupra Basarabiei.

În Sudul ţării, după Tratatul de pace de la Bucureşti din 10 august 1913, Cadrilaterul şi părţi din Dobrogea de Nord reintrau în componenţa României. Primeam ca anexare un teritoriu revendicat de mult timp de România, până la linia Tutracan-Balcic, pe care marile puteri le-au recunoscut de prima dată.

Frontiera orientală, cu Rusia, se afla pe Nistru, care a format foarte mult timp frontiera naturală a Moldovei.

În Nord, Bucovina a fost în întregime atribuită României, frontieră care continua Nistrul, până la Zalesczyki de unde se îndrepta spre Sud, pentru a atinge Siretul şi urca afluentul său, Ceremos, până la frontiera vechii Ungarii.

Cursul Tisei, corespunzând aproximativ demarcaţiei dintre ruteni şi români, forma de fapt axa frontierei cu teritoriul rutenilor cehi. Linia, plecând de la vechea frontieră dintre Ungaria şi Galiţia, atingea Tisa în apropiere de confluenţa cu Visso, merge până la Taracs, atingea sudul Magosligetului unde se încrucişau frontierele Cehoslovaciei, României şi noii Ungarii, în pustă.

În Vest, frontiera traversa Banatul, unde Nagy Kikinda şi Zombolya au rămas la sârbi, împreună cu Versecs şi Fehertemplom (Bela Czerva), dar aveam Timişoara şi Porţile de Fier la Orşova.

Aveam contact uşor cu Balcanii şi cu Europa Centrală, deschidere la Marea Neagră şi frontierele de vest şi sud, scăldate de Dunăre ofereau un sistem de apărare facil.

Totul s-a prăbuşit după Dictatul de la Viena şi ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, când România a fost sfârtecată tot de marile puteri ale Europei, în jocul meschin al intereselor de moment. Frontierele nu sunt definitive şi teritoriile sunt vremelnic ocupate de o populaţie. Avem cazul recent al Ucrainei şi anexarea Crimeei. Ca să nu mai vorbim de Polonia, care a fost pur şi simplu împărţită cu sânge rece între Germania şi Uniunea Sovietică, dispărând de pe hartă.

Marian Deaconu

Similare