Iohannis nu a câștigat președinția României, el a fost numit președintele României

Alegerile prezidențiale recente din Austria au fost anulate fiindcă au fost falsificate rezultatele, așa cum semnalasem și noi printr-un comentariu la vremea respectivă.
La fel s-a intamplat și la noi în noiembrie 2014, doar că furtul voturilor nu a fost reclamat de nimeni, fiind un blat acceptat de către cel declarat învins la masa verde. În Austria, trucarea rezultatelor s-a făcut la votul prin corespondență, așa că este clar de ce a insistat Klaus Iohannis ca acest tip de vot, ușor de falsificat și mai greu de verificat, să fie introdus și în România. Președintele în funcție vrea și al doilea mandat, mai ales că așa i-au promis cei care l-au înscăunat. Cum a fost posibil „să câștige” alegerile un personaj mediocru și ridicol, batjocorit acum de toată lumea și în primul rând chiar de naivii care l-au votat, cu adevărat, sperând într-o minune? Citiți materialul care urmează și o să găsiți una dintre explicații…

Alegerile libere din România – o farsă? Peste 95% participare la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014

Motto: Mark Twain „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”

Românii au trăit și trăiesc în continuare cu mirajul alegerilor. În timpul regimului comunist, toți își doreau ca votul lor să conteze, iar după căderea lui Ceaușescu au mers la „primele alegeri libere” peste 14 milioane [1], cu gândul că vor schimba ceva, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

După 25 de ani, în 2014, românii încă nu au învățat nimic și, ca în 1989, au crezut că votul lor contează.Astfel s-a născut aberația sociologică numită „Turul doi al alegerilor prezidențiale din România anului 2014”, care a demonstrat, încă odată, că alegerile sunt un show, iar câștigătorul nu este stabilit de public ci de regizor.

1. Matematica bate propaganda

În majoritatea statelor europene foste comuniste, populația a scăzut drastic după anul 2000. Principalele motive pentru această scădere masivă sunt: migrația, natalitatea scăzută din cauza veniturilor mici și lipsa unor politici sociale adecvate. Conform datelor INS [2] în anul 2002 în România erau 21.680.974 de locuitori iar în anul 2011 (după recensământ) România avea 19.042.936, adică populația a scăzut cu 12%.Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a judeţelor din Moldova – Vaslui, Bacău, Vrancea – dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul recensământ. [3] Se estimează [4] că populația cu vârsta de până la 18 ani este de aproximativ 20% din popualția țării. În anul 2013, un raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie [5] estima numărul românilor care lucrează în străinătate la 3,5 milioane. Autoritatea Electorală [6] a declarat că pentru turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014 sunt înscriși pe liste 18.284.326 de români. Conform Biroului Electoral Central (BEC) pentru turul doi al alegerilor prezidențiale s-au prezentat 11.719.344 de alegători, adică 64% din numărul celor înscriși pe liste (18.284.326).

Având aceste cifre putem face un calcul simplu:

//

Din 19.042.936 de români, 20% nu au dreptul la vot, nefiind majori. Astfel, rămân aproximativ 15.2 milioane de români cu drept de vot. Dintre aceștia, conform Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie aproximativ 3,5 milioane sunt forță mobilă de lucru și lucreză în afara țării. Astfel, rămân 11.7 milioane de români cu drept și posibilitate de a vota în România la alegerile prezidențiale din 2014. Ținând cont că în turul doi al alegerilor prezidențiale în România au votat 11.339.344 de persoane din 11.700.000 posibile, rezultă o prezență de peste 95%.

• În 2016 depășim 110% prezența la vot?

Nicio țară democratică nu are o prezență la vot de peste 90%. Media europeană [7] este undeva la 60-66%, iar România nu a fost vreodată între țările fruntașe la acest capitol. Motivul pentru care nu sunt prezentate niște cifre reale ale populației României sunt multiple: țin de banii pe care îi primim de UE, de locurile din Parlamentul European, dar și posibilitatea de a frauda, în voie, orice tip de alegeri.

2. Nimeni nu credea că Iohannis va câștiga alegerile prezidențiale, dar câțiva știau asta

Turul doi al prezidențialelor de anul trecut este o aberație sociologică continuă. După ce în primul tur Klaus Iohannis a obținut 2.881.406 milioane de voturi în turul al doilea, la două sâptămâni distanță, a obținut 6.288.769 [8] de voturi, adică mai mult decât dublul voturilor obținute în prima etapă. Acest fapt este sociologic inexplicabil.

• Diaspora dă, din nou, președintele!!!

La adăpostul entuziasmului creat de cozile din Diaspora, unde au votat 380.000 de români, adică mai puțin de 10% din numărul total de voturi înregistrate,  în țară s-a ajuns la o prezență de peste 95%, ceea ce într-o țară democratică este imposibil, ba chiar și în cele totalitare acest prag este unul greu de atins.

Iohannis nu a câștigat președinția României, el a fost numit președintele României, iar acest lucru devine din ce în ce mai evident când analizăm declarațiile generalului Gabriel Oprea, vicepremier al guvernului Victor Ponta: „Servesc interesul național”, „Klaus Iohannis este președintele meu” [9] și „Susțin Guvernul Victor Ponta”. Acestă repliere a lui Gabriel Oprea, dublată de faptul că Victor Ponta și-a recunoscut înfrângerea imediat după exitpoll-uri ne duc cu gândul că alegerile din 2014 au fost un plan executat perfect, nu un scrutin electoral cu mai multe posibilități.

Prezidențialele au trecut iar rezultatul este imposibil de schimbat. Cifrele rămân, noi ce facem în 2016? Se cuvine ca la toate aceste întrebări să cerem să ni se răspundă, dar mai ales, se cuvine să căutăm noi înșine răspunsurile

justitiarul.ro