Mai mulţi doctori au descoperit că telepatia stă la baza comunicării în tărâmul …

Cercetătorul Daniel Bourke face o cercetare într-o chestiune misterioasă: cei care au avut experienţe în apropierea morţii au declarat că au comunicat cu cei dragi deja decedaţi prin intermediul telepatiei.

Experiența din apropierea morţii rămâne unul dintre marile mistere ale epocii moderne. Deşi mulţi oameni de ştiinţă o văd ca fiind o manifestare iluzorie a creierului suferind, există totuşi multe elemente care ar trebui să ne determine să respingem această variantă simplistă.

Unul dintre aceste elemente îl reprezintă telepatia, care este folosită ca mijloc de comunicare în “tărâmul morţii”. Prin telepatie înțelegem procesul care permite ca ființele să transmită informații de la unele la altele, fără a se folosi de limbajul verbal. Deși cei familiarizați cu termenul pot considera că telepatia este într-un fel o formă de comunicare mai “indirectă” sau “eterică”, totuşi ea a fost descrisă de cei care s-au aventurat în “tărâmul morții”, ca fiind mult mai instantanee, mai eficientă și mai puțin predispusă la o interpretare greșită decât o poate face comunicarea vorbită. În timpul experienţei din apropierea morţii, comunicarea non-verbală este complet omniprezentă ca mijloc principal de comunicare.

Iată câteva relatări ale unor autori în diverse lucrări şi cărţi:

* În lucrarea lui Ian Wilson în “Viața după moarte: Dovada”, ni se spune: “Atunci când privim întreaga gamă de experienţe din apropierea morţii, găsim schimburile de gânduri ca forme de comunicare între cei vii și morți”.

* Cardiologul Pim van Lommel scrie în cartea “Conștiința dincolo de viață” că “Mulți oameni raportează comunicarea directă cu această ființă (de lumină), ca și când aceasta le citește mintea și răspunde minții”.

* Dr. Michael Sabom scrie că “aproximativ jumătate dintre experienţele din apropierea morţii descriu o comunicare nonverbală cu apropiaţii decedaţi sau cu o entitate spirituală”.

* Dr. Victor Zammit scrie că: “În viața de apoi comunicarea se face prin telepatie. Comunicarea între planul terestru şi cel din viața de apoi poate fi făcut prin telepatie.”

* Dr. Jeffrey Long a spus că: “Acest tip de comunicare, apropiat de comunicarea telepatică, are loc în aproape toate experiențele din apropierea morţii în care comunicarea este descrisă”.

Iată în continuare câteva relatări ale celor care au avut experienţe în apropierea morţii şi în care se vorbeşte despre telepatie:

* Unul din cazurile lui dr. Moody: “În timp ce eram mort, în acest vid, am vorbit cu oamenii; și totuși, chiar nu pot spune că am vorbit cu persoane reale. Cu toate acestea, aveam sentimentul că în jurul meu erau oameni și am simțit prezența lor, simțeam că se mișcă, deși nu puteam vedea pe nimeni. Și ori de câte ori mă întrebam ce se întâmplă, întotdeauna primeam un gând de la unul dintre ei”.

* Într-un caz colectat de dr. Pim Van Lommel, un tânăr care aproape că a murit înecat i-a povestit: “Unii dintre strămoșii mei erau de cealaltă parte și mi-au atras atenția că ei comunicau printr-un fel de telepatie”.

* Într-un alt caz bine cunoscut, vorbitorul observă ființele cu care comunica: “Ele mi-au răspuns întrebărilor mele, dar într-un mod care a ocolit limbajul. Gândurile mi-au intrat direct în mine”.

* Chris Carter raportează cazul lui Al Sullivan, pacientul care aproape că a murit după ce una dintre arterele sale coronare a fost blocată: “Mama mi-a zâmbit și am fost capabili să comunicăm prin intermediul gândirii”.

* În cazul unei femei care a încercat să se sinucidă: “În acest moment, familia ei i-a apărut în față, într-o lumină incredibilă. Aveau zâmbete fericite pe chipurile lor și nu comunicau verbal, ci sub forma transferului de gânduri”.

* Povestea lui Louis Tucker este descrisă în propriile lui memorii despre un eveniment care s-a întâmplat în 1903, şi în care el a avut parte de o experiență în apropierea morţii, după ce a avut o toxiinfecţie alimentară, fiind pronunțat mort: “În curând, am descoperit că nu vorbim, ci gândim (…) El se gândea la o întrebare, iar eu răspundeam, fără să vorbesc; procesul a fost practic instantaneu”.

* Avem cazul doctorului Bell CF Chung, care ne spune că a fost implicat într-un accident de avion aproape fatal, unde a experimentat comunicarea în lumea de dincolo de a noastră: “Nu mă mai bazam pe sunete, pe vibrația moleculelor de aer, pentru a comunica acolo. În schimb, comunicarea funcționa printr-un canal ultra-senzorial. Este o comunicare pură și directă, prin gânduri, funcționând printr-un mecanism telepatic”.