Minutul şi scorul, în lupta anticorupţie

[ad_1]

Poate ajută contextul: într-o ţară de la marginea Europei, democratică mai degrabă prin acord asumat, decât prin vreo istorie aferentă, o ţară cu prieteni puternici, dar şi inamici la fel de mari, şefa unei iniţiative anticorupţie a trebuit să explice vreme de vreo oră jumate de ce îşi face treaba. Simplificat, cam acolo suntem: în momentul în care Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, a trebuit să explice de ce statul român trebuie să fie mai puternic. 

 

Doamna Kovesi s-a prezentat extrem de bine, ca imagine a făcut faţă tuturor provocărilor, întrebărilor care se doreau incomode, ziariştilor buni şi răi care se aşezau la coadă, ba chiar a insistat asupra faptului că statul nu este ea, ci instituţiile sale. O putem pune de mâine preşedinte, a declarat Facebook-ul românesc, încă dezamăgit de numirea doamnei Dăncilă premier, de către favoritul lor Nummer Eins. 

Pe Facebook, au început pariurile legate de următoarele prezidenţiale: Kovesi vs. Firea

Spoilers: ar câştiga doamna Firea. Revenind, însă, doamna Kovesi a răspuns unor acuze care, în contextul mondial sau măcar în cel european, sunt doar de etapă, într-o concluzie de mult ştiută: România este coruptă. Şefa DNA nu a schimbat cu nimic situaţia, a dat pur şi simplu scorul la pauză. 

 

Ce urmează, indiferent de scenariul sau conspiraţia pe care o preferaţi, se rezumă tot la un stat slab şi autofag, care n-ar supravieţui unui atac din partea unei cete de oameni mai determinaţi să pună mână pe putere. Doamna Dancilă şi-ar preda Guvernul precum un dictator african în cam aceeaşi perioadă de timp în care se usucă cerneala de pe demisia domniei sale. În fapt, dintr-o anumită perspectivă, aceasta este deja semnată şi uscată, într-un birou de pe Kiseleff.

În România, demisionezi când ţi-o cere partidul. Problema doamnei Kovesi e că nu are partid, iar PSD-ul vrea să-i dea unul. Nu neapărat dânsei, dar să avem cu toţii unul!

Dezbaterea cu privire la corectitudinea DNA este academică. Nord-coreenii trăiesc în bula lor de sărăcie, foamete şi gulaguri fără să aibă altceva decât resemnarea de partea lor – s-au născut într-o ţară condusă de o mafie de familie şi trebuie să se descurce. Pentru ei, justiţia e atunci când spargi pietre mari în pietre mai mici, la fel cum pentru români, corupţia mare împinge spre corupţie mică şi cât timp există circ televizat, cătuşe ridicate spre camere din partea unor demnitari şi ceva popcorn. Vom evolua şi noi, spectatorii, cândva. Nici nord-coreenilor nu li se năzare să se revolte, nici românilor să nu mai fure, de mâine. 

 

Nu vreau să trag prea multe paralele cu alte state sau să generalizez, pentru că tocmai asta e ideea: nu contează cât de corectă e justiţia, cât timp trebuie să trăieşti în statul respectiv. Printre altele, singurul bonus din naşterea în România e că poţi emigra, dacă nu-ţi convine. Contează altceva: măsura în care un stat îşi poate impune voinţa, prin instituţii. Iar aici, cu excepţia domnului Arafat, care ne oferă servicii de ambulanţă la standarde de Uber pentru morţi şi răniţi, doamna Kovesi pare cealaltă rotiţă funcţională dintr-un stat ratat. 

În România se arestează bine, ai transport bun la morţi şi se face o colivă extraordinară. 

Cea mai de bază cerinţă a unui stat naţional este monopolul pe violenţă, pe lângă graniţe necontestate, suveranitate asupra teritoriului intern şi ce naibii mai te învaţă la relaţii internaţionale în primul an. Polarizarea societăţii noastre este atât de mare, încât violenţa statului (a se citi justiţia) este atacată ca fiind nedreaptă, iar de cealaltă parte numai emigrarea sau o revoltă sângeroasă poate să mai îndrepte lucrurile. 

 

Problema, în România, e că ambele extreme sunt mult mai prezente în discursul public decât au voie să fie într-un stat democratic. Avem nişte cetăţeni care se folosesc de puterea unor funcţii ca să schimbe legi şi instituţii pentru că ajung la pârnaie mai des decât şi-ar dori şi alţii fără putere care şi-ar cam dori capetele primilor pe băţ.

Nu stă nimeni să se gândească că ambele situaţii vin dintr-o lipsă de educaţie democratică, din decenii pierdute fără spirit civic, nimeni! 

Degeaba clamăm victoria doamnei Kovesi peste forţele răului, ultima conferinţă de presă a fost departe de aşa ceva. A fost un strigăt de ajutor, mai mult decât altceva. Repet: a trebuit să iasă pe sticlă şi să spună de ce justiţia e bună, de ce munca unor procurori face bine societăţii şi ce mai urmează pe frontul anticorupţie. Într-o societate normală, democratică, vestică, civilizată, cu un stat puternic şi instituţii capabile, discuţia asta nu-şi avea locul. Indiferent de popularitatea procurorului şef DNA, indiferent de dreptatea pe care o proiectează, strâmbă sau nu, într-un stat sans eşec nu se întâmpla asta. 

 

DNA n-ar trebui să existe într-o ţară care îndeplineşte condiţiile de mai sus. Noi l-am construit ca pavăză în faţa propriei noastre impotenţe democratice, a faptului că democraţia vine nu doar cu libertăţi, dar şi cu responsabilităţi civice – pe care noi, la nivel naţional, ne cam [cuvântul ăla urât pe care-l avea scris fata aceea că face pe el de vot]. Iar unii dintre noi, chiar cei vizaţi de procuratura asta specializată, se oftică pe rezultate. 

Întrebarea e simplă, cu privire la DNA: ne păcăleşte sau ratăm şi de data asta o schimbare?

Nu se gândeşte nimeni să se oprească din corupţie, mică sau mare, de mâine. Mai mult, alţi nebuni caută furci şi topoare în Obor, pe Facebook. Nici aşa nu-i bine – deşi, recunosc, că n-au zis că le fură. Adică suntem civilizaţi, cumva…

 

Cam acolo suntem şi e nasol. Băgaţi-vă, dracului, minţile în cap şi terminaţi cu prostiile, că ajungem în stadiul Republicii Moldova, ca semi-stat, în 10 de ani. Deasupra capetelor noastre, se duce un război în care Kovesi vs. Restul e doar un front. Războiul nu e la televizor, aşa cum vor unii să creadă, nu e serial. Decenţa, nu mai zic corectitudinea, lipseşte din el, pentru că noi doar îl privim, în loc să ne implicăm, cu nebuni de ambele părţi gata să mimeze ce văd pe ecran.

 

Şi, din nou, spoilers: DNA-ul, în formula actuală, moare la sfârşit. Pentru că tu, de mâine, ai continuat să trăieşti negociind decenţa şi democraţia.

 

!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?
n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;
n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;
t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,
document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’);

fbq(‘init’, ‘253361638393458’);
fbq(‘track’, “PageView”);(function(d, s, id) {
var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0];
if (d.getElementById(id)) return;
js = d.createElement(s); js.id = id;
js.src = “http://connect.facebook.net/en_US/sdk.js#xfbml=1&version=v2.5&appId=209742945804238”;
fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs);
}(document, ‘script’, ‘facebook-jssdk’));

[ad_2]

Source link

/ 5
Thanks for voting!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *