socialmediaromania [ad_1]
Povestea uneia dintre puţinele fotografii care îl înfăţişau pe Nicolae Ceauşescu în Lupeni a fost publicată, în premieră, la începutul anului 1990, în ziarul local Zori Noi, din Valea Jiului.
La acea vreme, ziariştii dezvăluiau pentru prima dată publicului detalii despre conflictul dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu, venit în Valea Jiului pentru a domoli spiritele minerilor.
„Putem spune adevărul. Greva din ‘77 în imagine”, scria Ion Dubek, în titlul articolului apărut în 28 ianuarie 1990, în care relata povestea fotografiei. „Singura imagine de care avem cunoştinţă a <> a <> cu cei care l-au aşteptat şi l-au oblicat să vină la Lupeni, la un dialog bărbătesc – minerii Văii Jiului, ste o fotografie cam jerpelită, „ofilită”. Este firesc, doar timp de 12 ani a fost ascunsă, mutată dintr-o carte în alta, purtată dintr-un buzunar în altul. Trebuia să fie demult distrusă. Pentru că a doua zi după Lupeni ‘77, o voce ferm ne comunica în redacţie: <>. Ordinul a fost ordin şi s-a executat: au fost predate 20 de filme şi toate fotografiile. Au fost aprobate spre publicare doar trei din 80 selectate de <> de la nivel superior. Celelalte au fost predate, cu excepţia uneia”, relata Ioan Dubek, autorul articolului.
Fotografie oficială din 1977. SURSA: Fototeca MNIR
I-a fost teamă pentru viaţa lui
Fotograful care a realizat imaginea cu Nicolae Ceauşescu înconjurat de mineri a fost Ioan Liciu, coleg al jurnalistului. Acesta a fost invitat să spună povestea fotografiei:
„Am ajuns în mijlocul mulţimii la Poarta nr. 2 a Minei Lupeni, în maşina Agerpresului, care a urmat pe cea prezidenţială. Maşina a oprit în dreptul porţii. Nu a mai putut înainta de mulţime. Un miner grevist, un zdrahon, a confundat Dacia neagră a ziariştilor cu maşina marilor granguri din suită. A lovit cu pumnul ca un baros capota maşinii, încât a şi îndoit-o. Dacă eram cu trei degete mai înalt îmi spărgea capul. Am sărit cu toţii din maşină. Minerii l-au laut pe sus pe <> sosit de la Neptun, dar nu au mai lăsat pe nimeni din suită să înainteze. Nu am mai euşit să intru pe Poarta 2, din cauza mulţimii, un zid de netrecut. Greviştii erau agitaţi. Mă aflam în mijlocul unui vacarm dezlănţuit. Mi-am dat seama că nu mai era nicdecum o <>, cu flori şi urale. Dar eu eram acolo fotoreporter, deci trebuia să fac fotografii pentru ziarul meu. Când am ridicat Rolley-flexul deasupra capului m-am gândit: oare îmi voi mai vedea copiii? Oare nu mă strivesc oamenii? Dar după prima declanşare minerii mi-au făcut loc…”, relata Ioan Liciu.
Cea mai amplă acţiune de protest din România comunistă
Valea Jiului a fost cutremurată, în primele zile din august 1977, de cea mai mare mişcare de protest din anii regimului comunist. Pentru a calma spiritele, însuşi Nicolae Ceauşescu s-a deplasat în Lupeni, unde se adunaseră peste 30.000 de oameni, mineri nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi de sărăcia în care erau nevoiţi să trăiască. Nicolae Ceauşescu şi-a întrerupt o scurtă vacanţă pe litoralul Mării Negre, iar în 3 august a aterizat în Petroşani, un oraş învecinat Lupeniului unde mulţimea era încă adunată. Preşedintele le-a făcut minerilor un număr de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea calităţii alimentaţiei şi a bunurilor de consum, în special a hainelor, şi case noi.
Le-a acceptat revendicările, iar oamenii au fost de acord să se întoarcă la lucru. În schimb, participanţii activi la grevă au fost pedepsiţi. 15 oameni au fost condamnaţi în urma acţiunilor de protest, la pedepse de până la cinci ani de închisoare, pentru infracţiuni ca ultraj, ofensă adusă autorităţilor sau apologia infracţiunilor. Potrivit unor relatări, între 2.000 şi 4.000 de mineri s-au ales cu pedepse disciplinare, mulţi dintre ei fiind daţi afară de la locurile de muncă, iar alţii au fost detaşaţi în alte zone. Printre cei din urmă s-a aflat Constantin Dobre, transferat la Întreprinderea de Reparaţii Auto din Craiova.
Greva minerilor din 1977 a rămas cea mai amplă mişcare de protest din timpul regimului comunist, înainte de 1989. A avut ecouri în presa occidentală şi a fost privită cu mare interes de reprezentanţii guvernelor altor state. Oficialii din România îşi manifestau, în particular, îngrijorarea că demonstraţiile se puteau răspândi în rândul muncitorilor din alte zone ale ţării, iar pentru a preveni reizbucnirea unor conflicte Securitatea şi Miliţia au desfăşurat în următoarele luni forţe impresionante în zona mineră.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Mai multe note informative secrete, provenite de la reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite ale Americii, publicate de wikileaks.org, dezvăluie modul în care americanii priveau greva minerilor din 1977, considerată de unii istorici cea mai mare mişcare anticomunistă dinainte de 1989. Informaţiile oficialilor din anii 1970 prezentau evenimentele din Valea Jiului cu totul diferit de modul în care le „zugrăveau” autorităţile comuniste.
Una dintre cele mai răsunătoare mişcări de protest din România aflată sub regimul comunist, Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times. Totul se petrecea după ce în primele zile ale lunii august, peste 35.000 de oameni au protestat în Lupeni, faţă de condiţiile rele de muncă şi de lipsa alimentelor. Ceauşescu însuşi a ajuns în Valea Jiului pentru a-i calma, însă dictatorul nu şi-a respectat promisiunile.
[ad_2]
Source link