Ce ne-a învățat Ceaușescu despre capitalism

Adică, în loc să se cheme Carol sau Ferdinand, bulevardele au fost denumite Republicii ori Dimitrov. Iar acestea sunt nume de străzi “recuperate”. Au rămas o grămadă cu denumiri bizare: Bolidului, Elevatorului, Ebonitei, Detectorului, Documentului, Duşului, Foşnetului, Frigului, Furtunii, Ghiozdanului, Gospodinelor, Hărniciei, Hârtopului, Îndrumării, Mândriei, Năzuinţei, Propăşirii, Preocupării, Progresului, Solidarităţii, Scumpiei etc. Totul ca să nu aducă aminte cumva de vreo personalitate capitalistă ori de vreun reper   “reacţionar”.

Din păcate însă, trebuie să o spun din nou, publicul larg nu ştie mai nimic din istoria economică a ţării de atunci când i se spunea Regatul României, care au fost cele mai importante companii, ce cifre de afaceri au avut ele, cum îi chema pe antreprenori. Mai mult, le-a fost şters orice reper şi la nivel de străzi, ca să nu-şi de seama că acum au cei mai slabi conducători din ultima sută de ani şi că n-am trecut la capitalism decât cu numele. De fapt, tot în comunism am rămas.

Legislaţia “capitalistă” doar a adoptat nişte noţiuni care să rezoneze cu economia de piaţă, dar ca spirit e la fel ca înainte. Auzim şi învăţăm termeni pompoşi sau tehnici, însă se apelează la ei doar pentru a epata. Adoptăm  nunai noţiunile în limbaj, dar fără a trece cu adevărat la capitalism. Există o anumită terminologie, fără să se cunoască să se opereze cu factorii enumeraţi. Termenii sunt utilizaţi fără a se şti despre ceea ce se vorbeşte.

Dacă ar fi existat ştiinţa lucrului făcut cu instrumente capitaliste, România nu ar fi trebuit să recurgă la austeritatea, la administrarea sărăciei, prin intermediul controlului cererii agregate. Și totuşi, în ciuda insistenţei de a păstra o oligarhie cu origine sănătoasă, care să dea ora exactă, a epurării reperelor capitaliste cum ar fi numele de străzi, a nerestituirii istoriei interbelice – când aveam o piaţă de capital închegată, ce genera supraofertă de bunuri – au rămas în vocabular cuvinte care trădează trecutul capitalst.

Când îi spunem unui prieten că mergem la serviciu, de exemplu, ne referim la diviziunea muncii din societăţile capitaliste, în care oamenii îşi fac servicii unii altora. Acelaşi sens îl are şi sinonimul slujbă, participanţii la schimb se servesc reciproc. În pofida străduinţelor de a reprima orice legătură cu capitalismului, văzută în discursul lui Nicolae Ceauşescu: