Nutrim invidie curata fata de bucuria altuia si ne intristam profund! „Sa moara capra vecinului”
Facem parte dintr-o specie care nu este pe cale de disparitie (oare?), dar care este dispusa sa grabeasca acest final prin autodistrugere. Si sunt „mandra” cand constat cat de sincer de bucuram de nefericirea altora!
Ce cautam cu totii in viata asta? Sa fim fericiti! Iar atunci cand unii reusesc, ceilalti ii privesc cu invidie si se abat de la propriul drum, doar ca sa distruga fericirea altora.
Nutrim invidie curata fata de bucuria altuia si ne intristam profund!
Oare numai pe mine ma motiveaza succesul si fericirea altora?
Oare nu e mult mai intelept sa alegi varianta in care iti consumi energia incercand sa devii mai bun?
Cat de idiot si de limitat trebuie sa ajungi incat sa iti gasesti motivatia de a zambi tocmai din necazurile altuia? Nu te obliga nimeni sa iti faci timp si pentru dramele celorlalti… macar nu mai exalta de fericire cand afli ca ii merge rau,,,,
Urasc oamenii care sunt invidiosi prin natura lor, dar nu actioneaza ca sa evolueze! Urasca oamenii incapabili sa transforme sentimentul de invidie intr-un moment declansator al actiunii de a deveni mai buni!
Invidiosul nu te vrea fericit! Solutia? Nimic mai simplu! Ignora-i sufletul si mintea pline de venin si bucura-te cum numai tu poti de lucrurile cele mai marunte! Frustrarea va deveni atat de mare, atat de toxica, incat va da pe’afara! :)))
Viata altora nu are o importanta extraordinara pentru mine! Sunt foarte ocupata cu mine!
Dar imi place sa traiesc prin fericirea altora, fie ea si imaginara!
Fericirea ma inspira, ma tine in viata! Aleg oricand o fericire contagioasa in locul unei suferinte maligne!
Si nu dau nicio ceapa degerata pe cei care simt placere atunci cand altii sufera!
Oare mai exista speranta atata timp cat zicala nu se transforma in :”Sa moara vecinul, ca sa ii iau capra?”
sursa-cyd.ro